Surpriza..

Azi, un fost coleg de-al nostru a plecat in Anglia cu avionul de la ora 8 a.m.
Mai demult, eu si cativa colegi ne-am gandit sa-i facem o surpriza si sa mergem la aeroport, cand va pleca.
Uite ca a venit ziua asta si chiar am fost acolo, pentru el. :)
Ne-am trezit la ora 4 a.m. si am plecat cu bunicul unei prietene, la aeroportul baneasa :)).
Am ajuns la 5 si ceva si am stat noi acolo, l-am cautat, am facut pancarde, gen: "Alex, te vrem! We will miss you! Suntem niste cretini! :)))", i-am scris biletele, l-am sunat de 2 ori (subtil) si a venit si el pe la 7 fara ceva.
Cand ne-a vazut acolo, a avut o mare surpriza si s-a emotionat. Chiar nu se astepta. Ma simt minunat ca am putut face asta si sunt mandra de noi! Se vedea pe fata lui ca este fericit si asa emotionat nu l-am mai vazut....Chiar cred ca a fost o mare surpriza. A zis ca l-am binedispus si chiar am gasit in el un prieten de nadejde, pe care nu-l vom uita si il asteptam vara viitoare.
O sa-mi fie dor de zilele cand ne invita in parc, sau la film, sau cand ma conducea pana in statie si astepta autobuzul cu mine, sau cand a vrut sa ma duca pana acasa, sau cand dezbateam, pe drum, tot felul de subiecte. :) Chiar este un prieten bun si abia astept sa vina la vara.
Tot aeroportul se uita ciudat la noi, pentru ca eram singurii fara bagaje, cu pancarde ciudate in dreptul fetei ca sa nu ne vada si tipam pe acolo la ora 5 si ceva dimineata =)). Unele persoane ne intrebau: Care Alex? :)))
Noi am pregatit totul, dar cand a ajuns nu stiam ce sa-i spunem. Ne-am emotionat cu totii, dar a iesit foarte frumos. Pana la urma, ne-am gasit cuvintele..
A fost bestial..
Nu stiu cum vor fi noii colegii de la liceu, dar colegii din generala sunt chiar niste prieteni adevarati si te poti baza pe ei..Cred ca se vor pastra cateva legaturi foarte stranse, din generala. :)
http://www.youtube.com/watch?v=PouGO8u7xf4

Oamenii.

Vreau sa incep aceasta postare, deoarece multi au nevoie de un sprijin moral, pentru ca analizand mai multe bloguri mi-am dat seama ce grea e viata unora. Cum ma sa existe oameni asa discriminati? Cum ma sa existe in lumea asta asa oameni de nimic, care sa nu vada dincolo de aspectul persoanei de langa ei? Cum sa existe oameni care habar n-au ce inseamna munca si care obtin totul prin furt? Exista atatia oameni surescitati, din cauza unor persoane demne de dispret, dar suntem in secolul 21, in care nimeni nu mai este in stare sa aprecieze pe cineva pentru ce este, ci pentru propriile interese, pentru binele lui si numai al lui. Cunosc cateva persoane de acest gen, dar ce sa le faci? Cred ca ori vor sfarsi prin a-si da seama singure de marile lor greseli, cand va fi prea tarziu, ori se va intoarce roata impotriva lor si de aici stiti la ce ma refer.
Sunt persoane, care isi aleg ca model, niste ratati, fara sa priveasca la cei care chiar sunt oameni cu cap, demni de pretuit si de urmat.

End of story...

Pe 29-30 mai, am fost in excursie, la Sighisoara. Ultima excursie cu 8D (editia 2002-2010). A fost frumos, atata timp cat nu am carat trolerul pe 155 de scari. Apoi banchetul, pe 3....a fost un banchet frumos si l-am petrecut cam 90 de elevi :-? (3 clase). Apreciez foarte mult dj-ul. A stiut cum sa jongleze cu melodiile si sa ne faca sa ne simtim cat mai bine. A urmat premierea, completarea fiselor pentru inscrierea la liceu si asteptam...rezultatul. :)

Ziua mea....

Adevarul este ca nu am mai scris de mult pe blog si acum ca am avut parte de niste zile mai speciale m-am gandit sa mai tastez cate ceva. :) Mda..pai vineri a fost o zi deosebita pentru mine, din momentul cand am intrat in clasa, pana la 2 noaptea :)). Asta pentru ca a fost ziua mea si pe drum eram cam suparata, dar cand am ajuns in clasa toti colegii au strigat in cor: "La Multi Ani, Elenaa!!!" Pentru mine, acest moment a insemnat mult! In acea zi m-am simtit foarte bine! Am simtit ca totusi colegii tin la mine si chiar au reusit sa imi arate acest lucru. Este o postare scurta, dar asta e. :)) see ya....

Cum vad eu un prieten!

In viziunea mea...prieten se numeste persoana in care ai deplina incredere, care iti iarta multe si care te sprijina cand ti-e greu. Care te accepta asa cum esti si nu iti cere socoteala de ce faci ceva. Eu vad un prieten ca pe un jurnal. :) O parte din el este si oglinda ta. Pana si proverbul spune: "Cine se aseamana, se aduna!" Este ca un jurnal, pentru ca el te cunoaste cel mai bine, el stie cand suferi si cand te bucuri cu adevarat, el iti cunoaste problemele, el este alaturi de tine, numai in fata lui te poti deschide si stie cand trebuie sa taca, sau ce trebuie sa "uite" in fata altora. Nu este deschis pentru oricine! Este o persoana care nu te judeca si care se deschide si ea in fata ta. O persoana care nu se mai gandeste: "O fii bine daca ii spun ei/lui, sau nu?", pentru ca stie ca in tine poate avea incredere. Un prieten stie sa te asculte, sa te ajute si sa fie alaturi de tine la orice ora din zi si din noapte, fara sa-i pese ca l-ai trezit! O prietenie adevarata dureaza si o astfel de persoana isi da seama cand greseste si vine la tine sa-si ceara scuze, iar tu normal ca o ierti. Este o persoana care iti spune din prima ce nu-i place la tine, sau cum arati astazi, ori daca e bine sa faci un lucru, sau nu..:). Este cineva care iti da sfaturi in legatura cu orice, care iti poate aranja o intalnire, care iti ia apararea cand este cazul, care este de acord cu tine, in unele cazuri si iti arata acest lucru! Un om care te scoate dintr-o stare anume, care te invata sa faci unele lucruri, care te face fericit si alaturi de care te simti foarte bine... Este cineva care iti spune ca azi arati rau, sau ca ai baut prea mult, sau multe alte lucruri de care numai el isi da seama. Oamenii inca de la primii pasi incearca sa-si faca prieteni, dar uneori sufera, pentru ca nu au stiut sa ii aleaga. De aceea, din fiecare greseala, invatam. Nu trebuie sa ne para rau ca am gresit! Doar asa invatam! Nu ne-am nascut invatati! :)

Pentru ca totul trece....

Azi a fost o zi frumoasa, dar am ramas si cu amintiri neplacute... As avea mai multe de spus aici...dar cred ca cel mai bine este sa le stiu doar eu...Nu cred ca exista cineva care sa ma cunoasca perfect de bine, sa stie exact ce simt, ce gandesc, ce am in minte, cum ma simt cand imi spune ceva, sau cum ma simt cand se comporta intr-un fel. Mai sunt 4 saptamani. Da, nici mie nu-mi vine sa cred.

O zi cat se poate de "normala"...

Astazi este o zi ploioasa. A trebuie sa plec la meditatii si am pus ceasul sa sune la 7...iar el nu a mai sunat.....:-s....Ma trezesc eu linistita si cand ma uit la ceas era 9:46....o PERFECT! Trebuia sa ajung acolo la 11! Ma apuc eu..ma pregatesc....in sfarsit.....ajung la limita, dar bine..:)) De ce am pus ceasul sa sune la 7, daca trebuia sa fiu la 11 acolo? Pentru ca aveam teme de facut...pe care mi-a fost lene sa le fac sambata....:-" si va dati seama cata tema facuta aveam in ziua aia =)).. Pana la urma a fost bine.....Am plecat de acasa cu niste pantofi de panza si eram gata sa ma intorc cu ei in mana, deoarece nu ii mai suportam pentru ca erau ingrozitor de uzi! Cand ajung acasa, sun la interfon..ma impiedic in usa de la intrare si mai stau vreo 10 ore in fara usii pana gaseste mama cheia ca sa imi deschida...deci..cred ca banuiti ce "calma" eram....In fine....acum m-am incalzit. :))